Despre rugaciune - parintele Arsenie Boca

A ne ruga înseamnã a ne înãlþa spiritul ºi inima cãtre Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.
A ne înãlþa spiritul cãtre Dumnezeu înseamnã a ne smulge din vârtejul treburilor omeneºti a tuturor atracþiilor pãmântului, fie pur materiale, fie intelectuale, dupã gradul de culturã al fiecãruia. Ori ce bucurie a trupului ºi a spiritului trebuie înlãturatã pentru a putea convorbi cu Dumnezeu ºi a ne dãrui Lui în întregime.A aduce lauda lui Dumnezeu înseamnã a recunoaºte cã toatã fiinþa noastrã este creatã ºi-I aparþine Lui. Deci ascultarea noastrã o datorãm numai Lui, cãci suntem opera Lui ºi trebuie sã ne îndeplinim misiunea pe care ne-a încredinþat-o El. Orice alt scop am vrea sã atingem în viaþa, în afara voinþei lui Dumnezeu nu ne va aduce decât dezastru trupesc si spiritual. Noi suntem creaþi cu un scop bine determinat de Creatorul nostru ºi El ne-a pus la dispoziþie toate mijloacele ca sã-l atingem. Pentru mântuirea noastrã El ne-a dãruit totul, chiar pe unicul sãu Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de viaþã ºi descoperitor al voinþei Sale. A fugi ºi a ne eschiva de la cunoaºterea voinþei lui Dumnezeu, în ceea ce priveºte sensul si scopul nostru în viaþa ºi a ne fãuri unul personal dupã aprecierea noastrã, înseamnã a ne condamna singuri la moarte veºnicã. Astfel deci, pe bunã dreptate, suntem datori ….sã aducem cu laudele si mulþumirile noastre Celui ce ne-a creat si nu ne-a lasat pradã propriilor fantezii, conducându-ne in mod greºit, ci din contrã ne-a arãtat clar si precis calea de urmat prin legile Sale. Mai mult ne-a trimis si șablonul unic, minunat, nãscut ca ºi noi din carne si sânge si având aceleaºi cerinþe ca ale noastre pe care le-a demonstrat în mod palpabil cum trebuie sã le rezolvãm.Cine îl are pe Iisus de model în toate acþiunile vietii lui, acela ºi-a gãsit sensul vietii ºi pacea sufletului lui.Recunoºtinþa noastrã faþã de Creator trebuie sã fie nesfârºitã. Toate popoarele lumii, chiar ºi cele barbare, simt necesitatea rugãciunii de adorare, care este de fapt fondul oricãrui cult religios. A cere lui Dumnezeu cele ce sunt necesare corpului nostru este alt obiectiv al rugãciunilor noastre. Acest corp care deºi este o capodoperã a Maestrului Creator, totuºi în urma neascultãrii faþã de voinþa Stãpânului ºi-a pierdut starea de fericire veºnicã în care a fost orânduit la început ºi pe care altfel ar fi putut sã ºi-o pãstreze. Uneltirile diavoului însã l-au determinat sã-ºi satisfacã dorinþele ºi poftele personale cãlcând voinþa si porunca Creatorului, aºa cum de altfel face acum întreaga omenire, ca o moºtenitoare credincioasã a primului si neascultãtorului ei reprezentant. Astfel, de la debutantul act de neascultare al omului a intrat în lume moartea ºi suferinþã. Corpul nostru se zbuciumã în zadar, cãci destinul lui este implacabil, dreptatea Creatorului trebuie sã aibã loc.
Ferice de cei ce-ºi descoperã sufletul si spiritul, de cei ce au ajuns la concluzia evidentã cã în afarã de corpul lor pieritor, ei posedã aceastã comoarã ce nu va pieri odatã cu trupul lor, ci din contra, asemenea ca un prizonier captat în lanþuri, e dornic de adevar ºi de luminã, suspinã dupã revenirea lui la prima dispoziție de fericire si simte cã aceasta se va întâmpla numai cu susținerea mijloacelor pe care insusi Creatorul i le-a pus la dispozitie. Rugaciunea neincetata catre Cel care ne-a facut invocarea ajutorului Sau in lupta cu materia corupta din noi, este singura noastra cale sigura de urmat si singura consolare. Rugaciunea devine familiara si usor de facut atunci cand este zilnica, forța obisnuintei ii da usurinta.
Trebuie sa-L consideram pe Dumnezeu prezent langa noi, sa vorbim cu El in mod sincer, fara falsitate si sa ascultam in tacere ceea ce El ne raspunde intotdeauna in constiinta noastra. El ne asculta intotdeauna cu rabdare si ia aminte in cererile noastre atunci cand venim la El sinceri si cu inima deschisa, asa cum o doreste El.