Despre mântuire

Spunea fratele Traian Dorz ca noi ne lepadam de multe ori de Hristos si totusi mai avem "sanse", dar cand se leapada Hristos de noi ,nu mai este nimic de facut , decat sa asteptam focul iadului.

Luca 11:26 "Atunci se duce de mai ia cu el alte sapte duhuri, mai rele decat el; intra împreuna în casa, se aseaza în ea, si starea de pe urma a omului aceluia ajunge mai rea decat cea dintai.”

Matei 12:45 "Atunci se duce si ia cu el alte sapte duhuri mai rele decat el: intra în casa, locuiesc acolo, si starea din urma a omului acestuia ajunge mai rea decat cea dintai. Tocmai asa se va întampla si cu acest neam viclean.”

Ramaneti cu Domnul!

Nou Nascut Data inscrierii: 25/Oct/2007 Mesaje: 6

"Vegheaþi cãci nu ºtiþi îndată ce vine ceasul!" Oamenii de multe ori au tendinþa sã zicã, de ce mã baþi Doamne, de ce am necazul ãsta, sau celãlalt. Dar e greºit, nu Dumnezeu face rãul. Dumnezeu întotdeauna aºteaptã întoarcerea pãcãtosului. Rãul vine - normal - de la cel rãu, ºi întotdeauna e o urmare a pãcatului. Dumnezeu nu I-a dat tărie diavolului sã facã ce vrea, dar el capãtã putere asupra noastrã, doar când facem pãcate. Pãcatul e ca o cheie care deschide uºa diavolului sã intre în viaþa noastrã ºi sã facã mizerie. Dupã ce reuºeºte sã bage omul în pãcate, diavolul cautã sã-i ia viaþa înnainte de a se Spovedi ºi Împãrtãºi pentru a-i putea lua el sufletul, cãci dacã omul reuºeºte sã se pocãiascã de pãcatele lui, Dumnezeu îl iartã ºi diavolul pierde. Aºa cã sã cãutãm sã nu facem pãcatul, pentru a nu lãsa rãul sã intre în viaþa noastrã.

^ Extraordinar de frumos ce ai spus constantin...
„Adevaratul sens al vietii noastre crestine este dobândirea Duhului Sfânt. Postul, privegherile, rugaciunea, milostenia si toate faptele bune care sunt facute pentru Hristos sunt mijloace pentru dobândirea Duhului Sfânt.”
(Sf. Serafim de Sarov)

„Cine poate sã vadã sufletul ºi sã-l atingã? În ce fel este acest suflet? Nu-i vizibil. Însuºi omul nu se cunoaºte pe sine pânã îndată ce Domnul nu i S-a descoperit. Unde nu este omul cu gândurile lui?, dupã cum grãieºte înþeleptul: „Adâncul inimii cine-l va cerca" (spre a-l cunoaºte exact); încã ºi Psalmistul zice: „Adânc pe adânc cheamã". Aºadar, Dumnezeu singur poate sã adune gândurile ºi sã le þinã în propria Sa voinþã. Sufletul atrage pe Dumnezeu prin dragostea ce o aratã cãtre Domnul, cãci Domnul, din bunãvoinþa Lui, S-a fãcut sã poatã fi atins de sufletul credincios, iar Dumnezeu atinge sufletul în adâncul lui ºi-i îndrumã toate gândurile ºi i le desparte de duhul lumii cu care sufletul s-a amestecat."

Nou Nascut Data inscrierii: 10/Noi/2007 Mesaje: 31

Mantuirea sufletelor e extraordinar de importanta...Omul prin mantuire devine sfant,ca atunci cand l-a creeat Dumnezeu.

Mantuirea...visul oricarui adevarat crestin , pentru care trebuie sa lupte pana la mormant. Numai ca nu ne putem mantui singuri, ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu, ca de exemplu nici Dumnezeu nu ne poate mantui daca noi nu dorim acest lucru. Noi trebuie sa ramanem in credinta cea dreapta si sa facem faptele care ii sunt placute lui Dumnezeu si sa respectam legile Lui.

Nou Nascut Data inscrierii: 10/Noi/2007 Mesaje: 31

Adevarat..si nu ne putem mantui daca nu ne dorim acest fapt din suflet....sa scapam de grijile lumesti si mintea sa "o suim la ceruri". :flowers: