Biografiile apostolilor......

1. ANDREI

Pescar originar din Betsaida (sat pe malul de nord-est al lacului
Genesareth in Israel), frate cu apostolul Petru. A fost primul apostol
al lui Isus. Despre el ni s-au transmis foarte putine date. Legende
posttestamentare relateaza despre o calatorie misionara prin Asia Mica
si Balcani (Thessalia, Tracia, Scitia). In aceste peregrinari ar fi
savarsit numeroase minuni, ar fi convertit pe multi la crestinism si
ar fi initiat construirea unor biserici. Ultimele legende istorisesc
despre sederea sa in provincia romana Achaia. Arestat de procuratorul
roman Aegeatis in orasul Patras (Grecia), nu s-a dezis de crestinism,
fiind supus unui martiriu de 2 zile si rastignit pe o cruce in forma
de X in anul 60 d.C. Procuratorul roman Aegeatis ar fi murit in
aceiasi zi (sotia sa Maximila s-ar fi ingrijit de ceremonia
inmormantarii lui Andrei la Patras). In anul 356 trupul lui Andrei a
fost dus de la Patras la Constantinopol, iar in anul 1208 de la
Constantinopol la Amalfi (Italia). Capul, initial ramas la Patras, ar
fi fost pastrat la Roma intre anii 1450-1462, de teama Turcilor. In
anul 1964 capul lui Andrei a fost redat bisericii din Patras.

2. PETRU

Pescar din Betsaida, frate mai mic al apostolului Andrei. Petru a fost
unul dintre intemeietorii primei comunitati iudeo-crestine din
Ierusalim (impreuna cu apostolii Iacob cel Batran si Ioan). A fost de
parere ca numai evreii trebuie convertiti la ideile lui Isus. A avut
unele controverse ideologice cu apostolul Pavel. Pavel a sustinut idea
universalitatii noii credinte, a necesitatii raspandirii noii religii
si la alte popoare, nu numai la evrei. Dupa decapitarea apostolului
Iacob cel Batran in anul 44 d.C. de catre regele Aggripa I (40-44
d.C), a fost arestat si Petru, dupa revenirea sa in Ierusalim. Ar fi
fost tinut in lanturi, intre alti doi detinuti, dar eliberat in mod
miraculos de catre un inger (Faptele Apostolilor, 12). Dupa ce Iacob
cel Tanar a realizat seful comunitatii din Ierusalim, Petru a facut o
calatorie la Antiochia (Turcia), dupa care i s-a pierdut pentru o
vreme urma. Ajuns la Roma in jurul anului 57 d.C, Petru a devenit
seful comunitatii iudeo-crestine din acel oras, unde l-a reintalnit pe
Pavel. Una din legende afirma ca Petru si Pavel ar fi cauzat
prabusirea si moartea lui Simon-Magul in timpul unui zbor al Magului
prin fata imparatului Nero (54-68 d.C), ceace le-a atras arestarea.
Dupa alta legenda, Petru si Pavel ar fi fost arestati in timpul
represiunilor anticrestine declansate de imparatul Nero dupa
incendierea Romei in anul 64 d.C. Ar fi fost tinuti inchisi in Carcera
Mamertinica, dintre Capitoliu si Forumul Roman. Carcera consta din 2
celule suprapuse: o celula superioara (inchisoarea Romei) si o celula
inferioara (cea mai veche camera din Roma, numita din anul 300 i.C.
Tullianum). Mai tarziu, capela amenajata in Tullianum a primit numele
de San Pietro in Carcere (Sf.Petru in Carcera). Petru ar fi fost
condamnat la moarte si executat prin crucificare cu capul in jos (la
cererea lui), spre a se deosebi de modul rastignirii lui Isus, in
jurul anului 64 d.C, langa fostul Circ al lui Caligula si Nero,
inafara zidurilor Romei, pe terenul numit Agger Vaticano si ingropat
in apropierea Circului, in cimitirul-necropola al celor neinstariti,
de langa sirul de cavouri ale unor cetateni romani mai bogati.
Istoricul Eusebius de Caesarea (260-339 d.C) a mentionat relatarile
diaconului roman Gaius din jurul anului 200 d.C, care a sustinut ca ar
cunoaste locul unde se gaseste mormantul lui Petru. Acolo s-ar gasi o
inscriptie, pe care stau scrise numele lui Isus si a lui Petru. In
jurul anului 160 d.C, comunitatea crestina din Roma a inaltat un prim
monument pe acel loc. Pe baza informatiilor lui Eusebius de Caesarea
si a monumentului existent, imparatul Constantin cel Mare (306-337) a
dezgropat presupusul schelet, dupa care l-a reasezat in acelasi loc,
acoperind totodata mormantul cu un monument prevazut cu o nisa cu
marmora (Tropaion). Pe Tropaionul constantinian, pastrat pana in
zilele de azi, sta inscriptia prescurtata (in limba greaca): Petr ene
(Petros enestin = Petru se gaseste inauntru). In anul 324 d.C.
Constantin a ordonat nivelarea dealului Vaticano, rambleerea partilor
supraterane ale vechiului cimitir, decaparea cavourilor din vechea
necropola ce depaseau nivelul zero al terenului si constructia unei
basilici dedicate lui Petru, pastrand monumentul Tropaion ca axa a
altarului. Papa Pius XII a dispus in anul 1939 efectuarea unor
sapaturi arheologice sub Domul San Pietro din Roma, spre a se constata
daca mormantul si osemintele apartin intr'adevar lui Petru.
Cercetarile au avut loc intre anii 1940-49. Analiza antropologica a
scheletului a indicat lipsa oaselor de la genunchi in jos, ceace, dupa
unii, ar putea fi un indiciu ca scheletul ar apartine lui Petru, in
ipoteza ca ar fi fost crucificat cu picioarele in sus, iar la
cobor?rea de pe cruce picioarele ar fi fost retezate de la genunchi.
Impotriva acestei ipoteze stau 2 argumente: a) nu s-au gasit urme de
strapungere ale mainilor cu piroane; b) reconstituirea nu arata ca ar
fi vorba de un batran de 60-70 ani, cu o statura impunatoare (cum a
fost Petru). Craniul lui Petru, impreuna cu presupusul craniu a lui
Pavel, au fost duse si pastrate (pana in ziua de azi) in cutia-osuar
de sub ciboriumul-altar din basilica San Giovanni in Laterano din
Roma. In sec.16 vechea basilica Sf.Petru a lui Constantin a fost
demolata, spre a face loc actualului Dom San Pietro. In basilica San
Pietro in Vincoli (Sf.Petru in lanturi) din Roma se pastreaza in
tabernacolul de sub altar presupusele lanturi cu care Petru ar fi fost
legat in inchisoarea din Ierusalim, ca de pildă si lanturile din Carcera
Mamertinica. Lanturile din Ierusalim ar fi fost aduse la Roma de catre
Eudoxia, fiica imparatului Theodosius (379-395), sotia co-imparatului
Valentianus II (383-392), in urma unui pelerinaj la Ierusalim.
Lanturile din Carcera Mamertinica ar fi fost descoperite la inceputul
sec.2 de catre temnicerul roman Quirinus de Neuss. Conform Legendei
Aurea de Jacobus da Voragine, publicata in secolul 13, in preajma
capelei Quo vadis, Domine ? din Roma de pe Via Appia, Petru l-ar fi
revazut ultima data pe Isus, in momentul in care voia sa fuga din
Roma, spre a scapa de martiriu. Petru l-ar fi intrebat pe Isus: Quo
vadis, Domine ? (Incotro te-ndrepti, Doamne ?), la care Isus i-ar fi
raspuns: Vado Romam venio iterum crucifigi (Am venit la Roma, spre a
fi din nou crucificat). Rusinat de observatia lui Isus, Petru s-ar fi
reintors la Roma, primind martiriul. Alte lacasuri de cult, demne de
mentionat, dedicate lui Petru:
Biserica San Pietro in Gallicantu (Sf.Petru la Cantatul cocosului) din
Ierusalim, pe versantul estic al Dealului Sion, pe unul din
prezumtivele locuri de amplasament a casei Marilor Preoti Anna
(Hannas) si Caiafa (Kaiphas). In curtea acestei case Petru ar fi fost
recunoscut - dupa accentul galilean - de catre o prietenă de serviciu,
negand de 3 ori, asa cum a prezis Isus, inainte de cantatul cocosului,
ca l-ar cunoaste pe Isus. In pivnita acelei biserici se gaseste o
carcera sapata in stanca, in care Isus ar fi fost tinut inchis. Locul
nu corespunde insa realului amplasament istoric al casei Marilor
Preoti Anna si Caiafa. Biserica Sf.Petru (sau Biserica Primatului) din
Tabgha (mica localitate pe malul lacului Genesareth, la cativa km
sud-vest de Kapernaum), unde Isus ar fi reaparut apostolilor, facand
remarca lui Petru, interpretata ulterior (ca si cea din
Caesarea-Philippi) drept testament succesoral. Basilica S.Pietro in
Montorio cu monumentul Tempietto pe panta estica a Dealului Gianicolo
din Roma, construita pe cel de al doilea loc presupus de crucificare a
lui Petru.

3. IACOB CEL BATRIN

Pescar dintr-un sat de pe malul nordic al lacului Genesareth. Parintii
lui: Zebedeus si Maria-Salomeea. Frate mai mare al apostolului Ioan.
Numit si Iacob cel Batran. Isus i-a poreclit pe acesti frati Boanerges
(Fii tunetului), probabil pentru ca faceau parte din grupa
revolutionar-antiromana a Zelotilor. Dupa Ridicarea la cer a lui Isus,
Iacob cel Batran ar fi facut o calatorie in Spania, dupa care s-ar fi
reintors in Palestina, unde ar fi predicat cu succes in tinuturile
Samariei si Iudeei, conducand un timp, impreuna cu Petru si Ioan,
comunitatea iudeo-crestina din Ierusalim. Ar fi fost prins si ucis
prin decapitare la Ierusalim in anul 44 d.C, din ordinul regelui
Aggripa I (vezi Faptele Apostolilor, 12,2) si ingropat tot acolo. La
ocuparea Palestinei in anul 614 de catre Persi, relicvele lui Iacob
cel Batran au fost duse, spre a fi salvate, fie la manastirea
Sf.Ecaterina, fie la manastirea Raithiu (ambele in peninsula Sinai din
Egipt), fie la manastirea Menas din Alexandria (Egipt). De aici,
conform legendei, osemintele sale ar fi fost duse in Spania. Mormantul
din Spania ar fi fost descoperit in jurul anilor 820-830. In sec.11,
dupa o înșiruire de viziuni in forma de stele ale unor copii de pastori in
timpul noptii pe o pasune, a fost construita pe acel loc renumita
basilica de pelerinaj din Santiago de Compostela. Relicvele Sf.Iacob
cel Batran s-ar afla, impreuna cu relicvele sfintilor Athanasie si
Theodosius, intr-un tabernacol din cripta acelei catedrale.

4. IOAN

Pescar, fiul lui Zebedeus si al Mariei-Salomea, fratele mai mic al
apostolului Iacob cel Batran. Unii considera ca el ar fi autorul
Evangheliei lui Ioan, fapt contestat de altii. Denumit in Evanghelia
lui Ioan drept Apostolul cel mult iubit de Isus, martor ocular al
crucificarii lui Isus. Ar fi intreprins mai multe calatorii misionare
in Asia Mica. Legendele sustin ca a refuzat sa aduca ofranda cuvenita
in templul roman al zeitei Artemis din Efes (Turcia) in timpul
persecutiilor anticrestine ale lui Domitian (81-96), fapt pentru care
ar fi fost arestat si dus la Roma, unde ar fi fost supus la chinuri,
prin scufundare intr-un vas cu ulei fierbinte, langa Porta Latina (pe
acel loc s-a creat apoi biserica Oratorio di San Giovanni in
Oleo). Exilat pe insula Patmos (Grecia), a scris Apocalipsa dupa Ioan,
iar dupa moartea imparatului Domitian (96) s-a intors la Efes. Ar fi
decedat la varsta foarte inaintata (88 ani).

5. IACOB CEL TINAR

Parinti: Alfeus si Maria-Kleophas. Probabil identic cu Iacob cel mic
din Evanghelia lui Marcu. Nu se cunosc alte amanunte despre viata si
activitatea lui Iacob cel Tanar.

6. BARTOLOMEU-NATANAEL

Una din legende afirma ca el ar fi fost mirele de la Nunta din Canaa
si ca ar fi intreprins apoi lungi calatorii de raspandire a noii
credinte prin Cilicia, Armenia, Mesopotamia si India. La curtea
regelui Polimius din Armenia ar fi savarsit minuni si tot acolo ar fi
fost omor?t in mod crud (i s-ar fi tras dermă de pe corpul viu).
Porecla Canaanit poate veni fie de la localitatea Canaa din Galilea,
fie de la cuvantul arameic Quana (Zelos), caz in care Bartolomeu ar fi
apartinut si el gruparii Zelotilor. Ramasitele sale pamantesti ar fi
ajuns in Arabia, in Mesopotamia, pe insula Lipari (Italia), la
Benevent (oras in Campania, la cca 50 km nord-est de Napoli) si in
sfarsit (in anul 983) la Roma (la interventia imparatului Otto I),
unde se odihnesc si in prezent in basilica Sf.Bartolomeu de pe Isola
Tiberiana. In anul 1238 un fragment de craniu a fost dus la Frankfurt
pe Main (Germania) si depus in relicviarul domului ce-i poarta numele
(Sf.Bartolomeu).

7. MATEI-LEVI

Numit Matei in Evanghelia lui Matei (9,9) si Levi in Evangheliile lui
Marcu (2,14) si Luca (5,27). Evanghelia lui Ioan nu il aminteste. Dupa
unii ar fi fost aceiasi persoana cu evanghelistul Matei (fapt
contestat de altii). Vames din Galilea, in slujba tetrarhului Herodes
Antipas. Ar fi intreprins calatorii misionare in Persia si Etiopia. A
fost asasinat (strapuns cu spada in spate, in timp ce se afla langa
altar) din ordinul regelui etiopian Eggipus, in urma unor intrigi de
curte.

8. FILIP

Originar din satul Betsaida (ca si Andrei si Petru), de meserie
pescar. Ar fi murit martirizat (crucificat) in anul 80 la Hierapolis
(azi: Pamukkale-Turcia), la varsta de 87 ani. In tinerete ar fi facut
o calatorie misionara prin Asia Mica si Balcani.

9. SIMON Zelotul-Canaanitul

Amintit numai in evangheliile sinoptice (Marcu, Matei, Luca). Penis
al gruparii Zelotilor. Dupa unele legende ar fi fost frate cu
apostolii Iacob cel Tanar si Iuda-Tadeul (parinti: Alpheus si
Maria-Kleophas). In timpul unei misiuni prin Persia (impreuna cu
Iuda-Tadeul) ar fi fost amandoi ucisi. Modul in care ar fi fost
omorati este diferit prezentat: fie decapitati, fie rastigniti, fie
taiati de viu in doua parti.

10. IUDA-TADEUL

Apostol prezentat sub 2 nume: Tadeus (Marcu 3,18, Matei 10,1-4),
respectiv Iuda, fiul lui Iacob (Luca 6,16, Faptele Apostolilor 1,13).
Nementionat in Evanghelia lui Ioan.

11. TOMA

Poreclit si Dydimus (Geamanul). Dupa unii ar fi fost originar din
orasul grec Didima (Turcia), dupa altii ar fi fost frate cu Isus (in
acest caz el este Iuda-Toma, unul dintre cei 4 copii ai lui Iosif). A
intreprins o lunga calatorie misionara, ajungand pana in India de sud.
Relicvele sale ar fi pastrate in orasul Edessa (azi: Urga-Turcia).

12. IUDA-ISKARIOT

Iskariot (Ioan 6, 71) ar indica fie provenienta sa din satul Karioth
(la cca 25 km sud-est de Hebron in Israel), fie apartenenta sa la
grupul Zelotilor. L-ar fi tradat pe Isus pentru 30 monede de argint.
Dupa rastignirea lui Isus, regretand fapta, ar fi aruncat cele 30
monede in incinta templului, dupa care s-ar fi spanzurat de un copac
(Copacul lui Juda = Cercis siliquastrum). Oamenii Marelui Preot Caiafa
(Kaiphas) ar fi cumparat cu acesti bani hotarul de pamant Hakeldama,
folosit apoi ca cimitir pentru strainii decedati in Ierusalim, la sud
de Valea Hinnom si de vechea cetate a Ierusalimului. Alta versiune
sustine ca Iuda ar fi fost condamnat la moarte si executat.

13. MATIAS

Inlocuitorul apostolului Iuda-Iskariot. Cooptat in grupul celor 11
apostoli dupa tragere la sorti (contracandidat: Iosif Barsabbas).
Despre modul cum a murit exista 3 versiuni: Dupa o misiune plina de
succes in Iudea, ar fi fost acuzat de Sanhedrin pentru delicte
teologice, condamnat si lapidat (linsat cu pietre), apoi decapitat cu
sabia. Decedat in chip natural. Ar fi fost crucificat in Roma
(relicvele sale s-ar fi pastrat in basilica Santa Maria Maggiore din
Roma). O alta legenda afirma ca osemintele sale ar fi fost duse de
catre Elena (mama imparatului Constantin cel Mare) in sec.4 la Trier
(Germania). Un document din secolul 12 afirma ca cu ocazia unor
lucrari de restaurare a bisericii San Eucharius ar fi fost
redescoperite osemintele lui Matias. In prezent mormantul lui Matias
s-ar gasi in biserica San Mathias din Trier (Germania).